Din ce în ce mai multe piţipoance îşi fac blog. Foarte interesant. Ce scrie o piţipoancă pe blogul personal?

Sunt o fiinta deosebita pt membrii familiei mele , sunt cea mai rea fiinta pt cei care nu ma suporta, sunt un suflet bun atunci cand mai am gesturi filantropice si mai milostivesc un cersetor, cea mai cruda stapana pt catelusa mea atunci cand nu o las sa roada oasele pe care le gaseste pe strada, cea mai buna confidenta pt cei care simt nevoia sa-si descarce sufletele, cea mai razgaiata si cheltuitoare pt tata , deoarece trebuie sa-mi satisfaca toate capriciile, cea mai plangacioasa pt bunica mea, cea mai calculata persoana pt unii si cea mai naiva pt altii… Mai pe scurt , sunt o persoana normala , de 18 ani , proaspat studenta la Fac de lb straine , franceza-engleza, la buget. Sunt multumita de tot ceea ce am si trista uneori de anumite pierderi ireversibile. Ador insa lucruri simple , banale , dar de o mare importanta pt mine. Ador zilele cand ma duc la salon , abia astept in fiecare zi sa ma machiez , iubesc parul blond si lentilele de contact albastre , imi plac accesoriile si bijuteriile! Ca orice alta fata , de altfel… Dar momentele cele mai frumose sunt acelea in care trebuie sa iau decizii ! Dar , stati nu va speriati , ca nu sunt asa de vitale pt unii , dar pt mine au o insemnatate imensa! Ma refer la hotararile pe care trebuie sa le iau in fiecare dimineata! De ex , cum ma imbrac , daca ma machiez cu negru sau cu albastru , ce gloss sa folosesc , sa-mi fac bucle sau sa-mi indrept parul! Ador aceste probleme! In fiecare zi ma fac mai vesela , mai bine dispusa , mai surazatoare! Zilele cele mai negre sunt acelea cand nu trebuie sa ies din casa si nu trebuie sa ma aranjez! Asta e partea mea frivola , cu care eu ma mandresc.

Wow, nici dacă mă chinuiam eu să scriu, nu-mi ieşea atât de bine. Nu-i aşa că ar fi părut exagerat? Eh, uite că se poate. În continuare, gânduri de piţipoancă. De fapt…nu, hai să spunem femeie. Gânduri de femeie.

Din nou a trecut ceva vreme de la ultima mea postare pe blog si chiar ma batea gandul sa-l abandonez , sa-mi desfiintez contul! Si chiar e posibil sa se intample asta pentru ca am depasit etapa cand la prima problemuta pe care o aveam incepeam sa tastez cu spor , incercand prin cuvintele mele dure sa ating persoanele care nu-mi doreau tocmai binele! Nu stiu sigur daca acest gand se va transforma in realitate , dar stiu sigur despre ceea ce vreau sa va vorbesc in acest moment !
Mult timp m-am intrebat cum iti dai seama daca iubesti pe cineva cu adevarat , dar nu gaseam un raspuns care sa ma convinga! Am incercat chiar si pe blog sa ma mint singura , desi stiam in adancul sufletului ca eu de fapt nu aveam cunostiinta de acest sentiment ! Replica cu te iubesc aparea instantaneu , ca din reflex sau obligatie pentru ca mi se spunea mie! Dar asta pana cand am intalnit persoana care sa ma ajute sa realizez semnificatia acestor doua cuvinte atat de frumoase si de deosebite si din acest motiv ii multumesc din tot sufletul , iar acest articol ii este dedicat ! Ei bine , cred ca v-ati dat seama deja la cine fac referire! Evident , este vorba de iubitul meu!
Mi se intampla sa ma raportez la articolul pe care l-am scirs cu baiatul ideal si cred ca de data asta nu doar l-am gasit , dar cred ca articolul acela ar trbui completat cu trasaturile lui!
Am tot ezitat pana m-am hotarat sa scriu aceste randuri pentru ca nu mai vroiam sa ma grabesc in afirmatii , vroiam sa fiu sigura si iata ca acum am certitudinea ca lucruruile nu se vor schimba si nu va exista un articol care sa incheie aceasta poveste de dragoste! Iar acum sa va povestesc cum a inceput totul!
Ca de obicei in povestile de dragoste , printul apare atunci cand te astepti mai putin! Asa a fost si cazul meu! Prima data cand ne-am vazut a fost prin februarie , cand tocmai ieseam de la facultate si mai intarziam putin cu colegele sa vorbim despre examenele ce urmau! Cat vorbeam noi , el a trecut si mi-a zambit , iar eu am procedat la fel! Atractia a fost reciproca , insa mai mult nu se putea atunci! El era in trecere , iar eu … eu aveam prieten! Dar soarta a facut sa ne reintalnim dupa 2 luni! Prima intalnire a avut loc la 1 noaptea si am stat vreo 2 ore de vorba , iar de atunci nu a existat zi in care sa nu ne vedem!
Da , acum sunt sigura 100% ca iubesc si sunt iubita si ador momentele pe care le petrecem impreuna , imi plac la nebunie toate discutiile noastre si planurile de afaceri , frappe-ul de la Garden Cafe , cand rade ca sunt zgarcita si-mi zice Harpagon , cand primesc telefon si mesaj in miezul noptii si imi spune ca ma iubeste , diminetile cand ne trezim impreuna imbratisati , cand ne certam rau de tot si incerc sa fiu serioasa si el rade , cand e bosumflici si bate apropouri subtile si eu nu ma prind , cand… nu mai intru in detalii , pentru ca restul pastrez doar pentru noi!
Concluzia este simpla , alaturi de tine , Edmond , am invatat ce inseamna sa iubesti cu adevarat!

Femeile gândesc fără punct, doar cu semnul exclamării. Apreciem că ştie totuşi să scrie.